Drepturile PĂMÂNTULUI
Scrisoare către Pământ
de Ora Pământului
Dragul meu Pământ,
De ora ta iți scriu să îți spun ca te iubesc cu fiecare bătaie a inimii mele, cu fiecare respirație din pieptul meu, cu fiecare îmbucătură hrănindu-mi trupul. Te iubesc în adierea vântului, în foșnetul frunzelor, în cântecul păsărilor, în măreția stâncilor. Te iubesc în privirea semenilor mei, în arabescul norilor, în gingășia florilor, în fiecare viețuitoare. Te iubesc în dansul valurilor, în cântecul ploii, în mireasma pădurilor, în albul zăpezii. Iți iubesc apa, aerul, focul și huma.
Iubirea mea de mine începe cu tine. Sunt trup din trupul tău, ești mama mea. Ești căminul meu, trăiesc în tine și prin tine. Te iubesc în tot și în toate, ești altarul meu.
Și îți mai scriu să îți spun că suntem tot mai mulți cei cu astfel de simțăminte. Că ne unim inimile, gândurile, vocile și faptele să te apărăm, să te prețuim, să te slujim. Astfel ne apărăm pe noi înșine, de dragul tău, al nostru, și a tot ce va fi să fie după noi.
Din tot sufletul,
Eu, Omul
P.S. Ora Pământului e în fiecare ceas al vieții mele.
Scrisoare către Pământ
de Ziua Pământului
22 Aprilie
Dragul meu Pământ,
Îți amintești când toate apele tale erau curate și noi, copiii tăi, beam din râuri fără teamă?
Când aerul tău era pur și ne umplea piepturile cu viață și sănătate?
Când mâncam doar hrană naturală, crescută și dăruită de tine după legile tale?
Când pădurile erau păduri, oceanele erau oceane și toate viețuitoarele tale aveau o casă?
Când nici un râu nu era prizonier și nici un munte nu fusese măcinat pentru bogățiile tale?
Când adâncurile scoarței tale nu fuseseră sfredelite și umplute cu chimicale sau gunoaie?
Când plăcile tale continentale alunecau pe țiței, după nevoile tale?
Când vremea era după placul și voia ta?
Când peisajul tău era pictat de mâna ta divină în armonii perfecte?
Când așezările și meșteșugurile noastre erau o bucurie pentru sufletul tău?
Când noi te iubeam, te respectam și te veneram ca mama și casa noastră?
Știu că TU îți amintești. Mă rog ca eu și semenii mei să ne aducem aminte și să facem tot ce ne stă în putință să-ți vindecăm rănile adânci, făcute generație după generație.
Lumea noastră susține că are nevoie permanentă de locuri de muncă. Mă rog ca următorul val de locuri de muncă să fie îngrijirea și restaurarea TA. Deoarece profitul va fi maxim. Viața însăși.
Cu iubire și recunoștință,
Omul
P.S. De acum înainte Ziua Pământului e în fiecare zi a vieții mele.
Țara mea
Locuiesc într-o țară numită Pământ,
vecină cu Marte și cu Venus,
pe continentul Soarelui.
De felul meu sunt om
și la mine acasă se vorbește omenește.
E limba cea mai cunoscută,
deși există pe ici colo oameni care vorbesc și dumnezeiește,
asemenea cu toate neamurile mele,
făpturi în formă însuflețită sau în formă statornică.
La naștere primim rezidența pământească,
iar după moarte călătorim liberi pe toate celelalte continente,
deși există pe ici colo oameni în viață care călătoresc și sub restricțiile curente.
Credința noastră e în Unul
și religia noastră e iubirea,
deși acest-aceasta poartă încă nume diferite de la o parte a țării la alta.
Deocamdată.
Țara noastră are toate formele de relief
și adăpostește toate formele fizice de viață de pe continentul Soarelui.
Mulți oameni nevorbitori de dumnezeiască
încă exploatează aceste resurse pentru bani.
Banii sunt o ciudățenie omenească,
inventată să îi facă să creadă că depind de ei pentru hrană și adăpost.
Pot să îți spun cu siguranță că nici o altă formă de viață din țară nu folosește bani,
și totuși găsește hrană și adăpost.
Țara noastră mai are și toate elementele,
apă și aer, foc și pământ,
îmbinate după legea luminii.
E foarte frumos la noi în țară.
Tu de unde ești, străine?
Simbolistica Pietrei Corbului
de la Roșia Montană
Din cele mai vechi timpuri, Piatra Corbului domnește ca simbol al Roșiei Montane. Nu întâmplător tărâmul aurului românesc este vegheat de o stâncă asemuită unui cap de corb. Dacii, strămoșii noștri, se închinau lui Zamolxis, divinitatea unică peste care mai târziu creștinismul a așternut chipul lui Dumnezeu. În credința dacilor, corbul era mesagerul lui Zamolxis, călăuza sufletelor și purtătorul de vești între lumea celor vii și a celor trecuți în neființă. Dar, întrucât pentru daci moartea era continuarea vieții prin trecerea într-o altă dimensiune, corbul era astfel venerat ca pasăre sacră și nemuritoare, unind lumile și simbolizând renașterea.
Corbul Roșiei Montane, imortalizat în piatra și aurul neamului nostru, devine astfel simbolul sacru al renașterii acestor locuri și prin ele a noastră, a oamenilor acestor locuri. Călătoria corbului între lumea de aici si cea de dincolo simbolizează dualitatea Roșiei Montane, cu lumea sa de suprafață și cea din adâncuri, două lumi cu bogățiile lor, care coexistă și sunt interdependente.
Secol după secol, chipul de piatră al corbului continuă să ne aducă vești de la strămoșii noștri, șoptindu-ne că ambele lumi sunt sacre, parte din totul numit Dumnezeu. Veghează să ne amintim din cine ne renaștem și ce valori renasc odată cu noi, urmașii unui neam pentru care pământul înseamnă întâiul altar al dumnezeirii.
Texte scrise de Nicoleta Taylor pentru inițiativa Drepturilor Pământului
Vis
Am visat că eram în sala mare a Parlamentului României, plină până la refuz de deputați, senatori, oameni de ordine și presă. Am urcat la tribună și m-am adresat mulțimii:
”Sunt aici pentru că îmi pasă de viitorul copiilor mei. Și al copiilor copiilor mei. De viitorul următoarelor zece generații. Trebuie să facem ceva acum, mâine va fi prea târizu. Am umblat mult prin lume și am văzut multe locuri frumoase dar, pentru mine, România este și rămâne cea mai frumoasă. Am văzut și multe locuri pustiite de lăcomia oamenilor. Atunci am înțeles că Pământul nu are nevoie de încă o țară care exploatează gaze de șist și produce petrol, plastic și chimicale. Pământul nu are nevoie de încă o țară care își taie pădurile, își distrugă râurile și le întemnițează în tuburi monstruoase de plastic pentru electricitate ieftină. Pământul nu are nevoie de încă o țară care își macină munții și îi transformă în lingouri de aur fără viață, depozitate în seifurile băncilor.
Pământul are nevoie de o țară cu păduri vii și animale sălbatice, cu soluri naturale care produc hrană organică pentru oameni sănătoși. Pământul are nevoie de o țară cu aer pur, cu ape curate și cu sanctuare naturale. Acesta este cel mai mare potențial al României. Să devină cel mai important producător de alimente organice, sănătoase, naturale, nealterate de pesticide, chimicale și inginerie genetică. Să curețe, să păstreze și să își restaureze tezaurele naturale și astfel să dezvolte turismul pentru cei care doresc se bucure de aceste minunății. Sunt mulți ca ei în lume. Sunt aici pentru că îmi pasă. Oare și vouă vă pasă? Sunteți în stare să puneți interesele acestei țări în fața intereselor personale și să începeți să serviți viitorul copiilor noștri? Ce le lăsați? Ce le lăsăm? Sunt aici ca să vă trezesc. Și sunt aici ca să ii onorez pe cei care s-au trezit sau au început să o facă.”
Foarte mulți au părăsit sala indignați, dar o parte au rămas și am văzut că în ochii lor începe să strălucească lumina conștiinței.